I'm still alive

....asta daca se mai indoia cineva.Problema este insa alta.Cheful de scris ma apuca mai rar in ultima perioada.

Si n-as fi intrat nici azi....oricum nu era intentia mea sa postez ceva atunci cand m-am logat.De fapt m-am logat si in momentul ala am realizat inca o data cat de cretina sunt.

Am realizat ca trebuie sa imi schimb parola de la blog, avand in vedere ca este id-ul de mess al unui alt cretin, dupa care o perioada de timp am alergat imaginar si inutil.

Si nu m-am putut abtine sa nu rememorez cateva dintre momentele fun de care am avut parte.Bine, sunt fun acum ca au trecut, banuiesc ca v-ati dat seama.

De la intalnirea noastra pur accidentala...la schimbul de mesaje ca nuca-n perete din partea mea, care tot incercam sa ma exprim cat mai elevat si inteligent posibil, desi as fi putut foarte bine sa-i spun doar ca vreau sa-l fut, ceea ce am realizat mult mai tarziu ca ar fi fost mult mai simplu.

De la prima noastra intalnire desfasurata intr-un cadru romantic dintr-un apartament din Drumul Taberei, la lumina lumanarilor la care mai tarziu in noapte ma tot gandeam, oripilata de gandul ca am putea lua foc, ganduri inevitabile atunci cand esti intr-o casa straiana pentru prima data iar cel de langa tine doarme de vreo 2 ore.La sarmalele servite la o masa mult prea joasa si cu sughituri din partea mea avand in vedere ca urasc sa mananc de fata cu cineva care-mi place.Si stiu ca poate el nu si-a dat seama ca sunt oripilata si ca incerc sa mananc cat mai putin si sa termin o data cu asta, dar la momenul respectiv nu puteam sa accept asta.

De la glumele lui ironice si cretine pe diferite teme dar in principal la adresa mea si a stangaciilor mele evidente sau pe care incercam sa le fac mai putin evidente, la glumele mele stangace la inceput dar in care imi place sa cred ca ma specializam cu timpul pentru a nu ramane mai prejos.
De la agonia in care ma aflam in zilele in care asteptam sa se intoarca din lungile sale calatorii sau la extazul (fals?)in care ma aflam de cand intram in scara blocului.

Pana si noptile petrecute la blonda in care radeam cu gura pana la urechi de toate replicile mele cretine , de toate actiunile mele pe dos, de toate ideile si sentimentele mele ascunse de el si care prindeau glas abia cand ma aflam in intimitate, departe de el sia proape de prietena mea.

E ciudat cum apoi pe nesimtite, toate frustaririle mele in legatura cu situatia au inceput sa dispara, si o data cu ele si interesul meu fata de el si fata de toate de mai sus.

Deci, draga domnule misterios, iti poti lua id-ul inapoi, nu-mi mai trebuie nici macar ca parola de blog :))))))

Of doamne, de unde am plecat si unde am ajuns!!!!

Duminica seara

E duminica seara si orasul este inca aglomerat.Prin vremea rece si umeda de afara se avanta si se agita zeci de persoane.
Ninge!
Ma aflu intr-o cafenea aglomerata din centrul Bucurestiului.O cafenea cu geamuri de sticla murdara, dar prin care se poate observa totusi de catre trecatorii infrigurati, aburul cafelei de calitate medie...In jurul meu sunt aproximativ 10-15 mese rotunde din lemn maroniu, inconjurate de niste mini fotolii de culoarea visinei stricate si pline de viermi.
La fiecare masa sunt in medie 4-6 persoanaje fericite in nefericirea lor inconstienta.Fiecare aduce in conversatie fel si fel de subiecte de actualitate.Pentru ei.
Deasupra barului ruleaza nonsalant informatii despre bursa de valori.De-a dreptul vulgar, avand in vedere tipologia personajelor prezente aici.
Din colt in colt rasare cate o masa la care stau 2-3 crai pusi pe agatat.Zic din colt in colt, pentru ca este locul strategic pentru a putea scana toata cafeneaua, mai ales cand esti in cautari.Geluiti, ferchezuiti, cu cheile de la masina pe masa, sorb suav dintr-o ceasca de cafea, alaturi de care se afla mai mereu un pahar de apa plata sau unul de Cola. Doar ca numarul de domnisoare care sa fie pe placul lor si dornice de agatamente este invers proportional cu numarul de cafele baute de ei in asteptarea lor.
Urmeaza apoi mesele mixte, de obicei cat mai in centrul cafenelei.La aceste mese exista macar o persoana de sex masculin singur si aflat in cautari.Sau poate doi, maxim trei, care nu au fost suficient de "norocosi" sa-si gaseasca o pereche. Cei insotiti se umfla in pene de fiecare data cand consoarta lor e pe aceeasi lungime de unda cu ei, si se apleaca lasciv peste paharul de cocktail mult visat dar prost preparat, sa le intinda rujul de proasta calitate pe figura lor mandra.Restul masculilor neinhamati inca incep sa se schimonoseasca din cauza frustrarii pe care si-o ascund in spatele unor glume rasuflate de genul "luati-va ma o camera"...sau poate poate ii faceti pofta domnisoarei de la masa vecina si mai am si eu o sansa, as adauga eu.
Si asa ajungem la masa vecina, nici prea in centru nici prea in colt...pe principiul daca stau, zice ca-s curva...mai bine ma impiedic, unde se afla acele fete cu pretentii.Cu pretentii de domnisoare culte, inteligente si carismatice, ca stiu si ele ca nu-s chiar frumoase.Ce mai...aproape perfecte dar cu un ghinion chior la barbati.Barbatii sunt niste porci, of!Sunt atat de dezamagite de sexul masculin, incat le urasc pe cele de la masa lor care fac execeptie si care si-au gasit pe unul numai lapte si miere, despre care vorbesc intr-una, dar care la urmatoare intalnire vor fi si ele dezamagite.Atat de dezamagite incat saliveaza practic la auzul unor cuvinte ce ruleaza deja de mult prea mult timp in mintea lor bolnava de durere.Cuvinte mincinoase dar frumoase.Dar ce mai conteaza veridicitatea lor atata timp cat e "stapana" pe ele fie si macar pana o sa ajunga la concluzia ca erau rostite tot de un porc.
De obicei cat mai aproape de bar se afla masa celor 3.Barbati.Ce nu mai sunt de mult in floarea varstei.Si care sunt constienti de acest lucru ce ii apasa zilnic.Tocmai de aceea incearca, nu sa ascunda acest lucru, pentru ca stiu ca n-o pot face, ci sa iasa in evidenta prin tinuta eleganta, ceasul de firma, tona de parfum si atitudinea sfidatoare de tipul "nu sunt batran, sunt copt".Discuta in contradictoriu pe tot feul de teme cu nota importanta si pe un ton grav.Dar trag cu ochiul la orice tipa care trece prin dreptul campului lor vizual.

Iar in cele din urma, fara o localizare fizica exacta, cred ca nici macar temporala, este o masa de 4 persoane, masa la care ravnesc toti.
Pe masa se afla un pahar, un pachet de tigari si o bricheta.
Pe unul din scaune se afla un palton negru.
Pe cel de langa el, o geanta neagra.
Iar pe un altul o blonda cu ruj rosu.Cu degete lungi si unghii rosii.Degete ce tin un pix rosu.Ce scrie intr-o agenda rosie.Jucandu-si rolul de fin observator.

File din povestea ei

Era doar un toc de hartie...transformat brusc in file dintr-o carte...o carte mai mult sau mai putin buna decat restul.Acele file ce nu se aseamana cu restul.Acele file fine, albe si aproape transparente.Acele file pe care ti-e proape teama sa le intorci, de frica sa nu se rupa, dar pe care totusi nu te poti abtine sa le atingi, sa le intorci pe-o parte si pe alta si sa te asiguri ca sunt la fel pe ambele parti.
Cu timpul au inceput sa rasara, pe-o parte si pe alta, zeci de cuvinte. Cuvinte atat de diferite intre ele. Cuvinte scrise cu cerneala sau cu pixul...cuvinte scrise cu albastru sau cu roz...cuvinte mai mari sau mai mici...cuvinte mari dar mici, sau cuvinte mici dar mari...cuvinte scrise intr-un colt sau chiar in mijloc, la vedere.Cuvinte scrise de tine, de mine sau de oricine.Cuvinte scrise cu un rost sau din pura inconstienta.
Apoi cuvintele au inceput sa se grupeze in propozitii sau fraze, sa aiba ma mai mult sau mai putin sens. Apoi au inceput spuna o poveste. Poveste ce n-a mai fost scrisa vreodata. Sa impresioneze sau sa lase rece pe oricine ajunge sa o citeasca.
Si fiecare este o alta carte.
Poate asta este cartea mea, povestea mea scrisa pe filele mele prea transparente.
Poate doar o carte ce te-a facut sa razi.Poate doar o carte ce te-a ingrozit.Poate doar o carte ce ti-a fost recomandata.Poate doar o carte ce nu parea a fi o carte.
Poate doar o carte pe care vrei sa o pastrezi in biblioteca ta de acasa, sa o poti reciti oricand ai chef.

Poate ar trebui sa ma dau jos din biblioteca si sa ma pregatesc de Revelion.

Din ciclul teorii fumate...

Imi zicea cineva aseara, ca daca nu m-ar cunoaste mai bine, ar crede ca sunt indragostita.Indragostita auzi si tu.Adica? Nici macar nu eram "face2 face", sa-l pot intreba ce anume pe fata mea dicteaza asta in mintea celor din jur.Am fata de retard in ultima faza?Ca din cate stiu eu, asta se intampla cand te indragostesti.
Poate pana ieri scriai disertatii, sau macar o teza despre fisiunea nucleara, dar crede-ma dupa indragosteala, devii retardat.Cred ca piticul ala invizibil, vinovat de mucii din nas, de sosetele aruncate prin casa si de pungile cu gunoi lasate in fata usii, acelasi pitic iti amputeaza imaginar jumatate din creier, devenind o persoana cu dizabilitati (doar nu mai ai juma' de creier).Nu, nu esti schiop, ciung, nuuuu...tu esti indragostit.
Devenit un om cu dizabilitati, ajungi sa ti se citeasca pe fata.Atunci cand n-ai unde parca (doar un exemplu) si ti se ofera un loc, sa fii sigur ca este locul pentru persoane cu dizabilitati.Paznicul te-a citit cum stateai tu asa, cu fata tampa plina de zambet nonsalant:
E clar, e indragostit saracuuuuu, hai sa-i dam locul pentru persoane cu dizabilitati.Pai da' mai e unu' cu dizabilitati, de data asta reale, ce facem?Lasa-l p-ala...asta-i in faza avansata, mai are un pic.
Apoi apropiatii...toti o sa stie ce "necaz" a dat peste tine.Si o sa-ti dai seama ca nu va mai vedeti atat de des, poate nici nu-ti erau cu totii prieteni.Normal ca nu va mai vedeti atat de des, tu nu mai poti tine pasul cu ei.Ei sunt intregi, tie iti lipseste juma' de creier.Normal ca nu mai poti sa joci fotbal ca atunci cand nu erai...indragostit(sau esti schiop?)Normal ca nu mai iesi in club, ca nu mai ai cum sa tii paharul intr-o mana si tigara in alta ca doar esti...indragostit (sau esti ciung?)Normal ca prietenii tai o sa iasa fara tine la bere/cico/cafea, dupa caz, pentru ca nu o sa poti tine pasul cu discutiile...din cauza balelor ce-ti curg pe obraz...si nu prea are nimeni chef sa stea cu batista langa tine sa te stearga si sa-ti ridice capul din 5 in 5 minute.
Si te-ai astepta ca in ultimul stadiu...acela cu balele, remember?...te-ai astepta ca acolo, cu o batista alba sa fie tocmai persoana care te-a adus in halul asta.Si este acolo.Doar ca este in usa si flutura batista alba a retragere...si ramai singur.Tu si bucata aia de creier care nu te prea mai incalzeste cu nimic.Si nici macar sa-ti plangi de mila nu mai esti in stare...
Dar e ok, pentru ca odata indepartata cauza, creierul incepe sa se regenereze.Nu stiu cum, dar se poate.Si intr-o buna zi esti ca nou...nici macar nu-ti dai seama...realizezi doar atunci cand stai la o bere cu prietenii si faci caterinca de cei de la masa de langa.Se cearta care sa-l stearga pe amicul lor la gura.
Inca n-am observat nicunul din semnele de mai sus.Deci cred ca faptul ca am uitat sa iau tigari, samantana si suc, si, drept urmare am fost nevoita sa cobor de 3 ori consecutiv la magazin, se datoreaza doar faptului ca n-am dormit.Pana la urma nici in lumea noastra, a celor care inca au creierul intreg si pot avea diverse actvitati, nu e atat de usor precum pare, asa ca...iubiti-va mult, ca sa citez un clasic in viata.

Portretul "EI"

Aveam impresia candva ca te cunosc atat de bine.Inca mai cred ca erai perfecta...asa imperfecta cum imi dau seama, abia acum, ca erai.
Ai fost mereu o lasa.Si in acelasi timp totusi curajoasa.Iti doreai foarte multe, dar ai fost o lasa si ai renuntat la ele, tocmai din cauza curajului, paradoxal.Ai intors de atatea ori spatele, ai inghitit in sec si ai fugit de ceea ce poate ti-ar fi adus tie fericire, dar totusi atata nefericire in ochii altora.Si nu numai ca ai fugit fara sa lupti pentru ceva, ai reusit sa-ti setrgi orice urma de acel ceva, ca si cum nici nu ar fi existat conceptul de acel ceva, vreodata, in mintea ta.
Ai fost mereu un milion de persoane intr-una singura, pentru fiecare persoana intalnita in calea sa, erai exact transpunerea reala a persoanei plasmuite de mintea lor.Si intotdeauna un refugiu pentru mine.In tine ma puteam ascunde de ceea ce sunt eu de fapt.
Dar azi nu mai esti...ai disparut...nici macar nu stiu unde, cand si cum...stiu doar ca ultima data cand te-am vazut erai atat de fericita...in nefericirea ta.Si poate daca intr-adevar te-as fi cunoscut atat de bine, as fi putut intui ca este ultima data cand te vad, te simt, chiar ultima data cand m-as putea refugia in tine.Poate as fi reusit chiar sa pastrez o farama din tine, ascunsa undeva.
In acel ultim moment alergai...spre ceva ce oricum niciodata nu a fost al tau, ci mai degraba al tuturor si totusi al nimanui.Si tu stiai ca nu mai e oricum nimic acolo, asa cum stiai de la inceput ca n-are cum sa fie real.Dar partea lasa din tine refuza sa vada...sau poate partea curajoasa te facea sa nici nu-ti pese.Alergai spre cele mai frumoase clipe din viata ta, pe care nici nu esti sigura daca le-ai trait aievea sau au fost doar rodul imaginatiei tale.Dar aveai tot timpul in fata ochilor acea imagine atat de reala a cuiva, incat n-ar fi putut niciodata sa fie plasmuita de mintea ta bolnava de durere, chiar daca acum nu-l mai putea gasi niciunde.Revedeai iar si iar aceasi ochi mari care sfidau pe oricine, buzele acelea subtiri unindu-se intr-un zambet obraznic.Acel chip sfidator pe care se citea nepasarea fata de orice e interzis din persepctiva celor din jur.
Si te-am vazut ajunsa, ostenita de atata alergare, fata in fata cu ceea ce nu o sa stim, nici tu nici eu, niciodata, daca a fost real sau imaginar.Priveai cu "ochii larg inchisi" la ceva ce oricum nu putei vedea decat cu mintea, ceva ce nu-ti putea fi luat niciodata de nimeni si nimic...clipe apuse de mult, fara cale de intoarcere, dar care reveneau totusi pentru o ultima alinare.Franturi din viata ta...dar nu orice franturi...secunde atat de pretioase acum, atat de normale atunci.
Iar in oftatul tau adanc se citea o durere surda de copil pierdut de tot ceea ce ii e familiar.
In ochii tai stateau imagini carora nu credeai ca o sa ajungi sa le duci dorul.
Pe buzele tale sta un singur nume care nu-si mai are rostul si la care vor raspunde de acum poate tot atatea persoane ca si pana acum, dar niciodata acela ce-ti doresti.
Vorbele nimanui nu mai aveau niciun sens acum, cand incepeai sa realizezi ca asta e intr-adevar sfarsitul lui, iar pentru tine incepea atat un sfarsit cat si un inceput sfarsit.
La finalul acestor secunde pentru mine, minute sau poate zile, luni in sir pentru tine, ai trecut pe langa mine cu aceeasi fata senina pe care nu se citea nimic din ce ai trait tu mai inainte, fata pe care n-am putut citi ca, inca o data, ca si mai inainte, dar pentru ultima data, aveai sa intorci spatele si ai sa fugi.De data asta pe buna dreptate si doar pentru tine.Stiu acum ca fuga ta din final a fost cel mai bun lucru pe care l-ai fi putut face.

Ciorna Verso

Asta trebuia sa stea scris in locul asta :http://cineoare.wordpress.com/2009/12/26/keep-on-lying/

Ar fi trebuit sa scriu aici ceva maret...Asa cum probabil toata lumea isi doreste sa faca "something great", sa multumeasca gloata de oameni ce-i inconjoara...pentru ca nimeni nu se simte bine fara sa fie admirat...pentru ceva...orice...mai exact pentru orice-ul lui nemaivazut pana acum, sau cel putin reinventat.Doar ca parerea mea este ca lucrurile "marete", sau poate nu e asta cuvantul cel mai bun, le ies tocmai persoanelor care nu incearca asta, care o fac pentru ei, sau care cel putin incep prin a o face pentru ei.Nu pot da exemple pentru ca am curajul sa admit ca poate gresesc, n-o sa am niciodata cum sa stiu daca Einstein, Eminescu, Zola, Brancusi, iar aici mai puteti adauga pe oricine considerati voi ca merita, au facut-o pentru motivul recunoasterii sau nu.Sau daca au inceput de la a se multumi pe sine si au ajuns sa isi doreasca s-o faca pentru cei din jur.
Imi plac oamenii, imi place ideea de om de fapt, indiferent de caracterul lor, de actiunile lor, bune sau rele, indiferent de sentimentele lor, de asemenea fie ele bune sau rele.Imi plac pentru ca ma fascineaza faptul ca, in esenta, toti plecam de la aceleasi trasaturi comnune, la care se adauga tot felul de trasaturi diferite, dar complementare si care, in situatii asemanatoare, devin atat de diferite incat oamenii devin diferiti desi nu sunt.

Nu mi-a iesit maret dar mi-a iesit macar reinventat un pic.

Multumesc Veronica!

Femei imbecile?

Stau in fata unui laptop si vorbesc in soapta cu "satana obsesiv compulsiva".N-am mai vorbit in soapta de...haaaatttttt!!!!Satana de mai sus scrie si ea.Spre uimirea mea, satana scrie basme de adormit copii cu printese si atmosfera de poveste.Paradoxal.Dar eu stiu care este explicatia...a ajuns o "satana obsesiv compulsiva" tocmai din cauza excesului de zahar din dulcegariile create de propria minte.
Ea scrie pe blogul ei, eu pe al meu.Am ajuns la un subiect comun.Femei imbecile.Femei "destepte de felul lor", citand un clasic in viata, dar devenite imbecile datorita unor barbati ce au ca viciu "inteligenta in slujba indobitocirii sexului frumos".Acele femei ce ar fi in stare sa respinga fara un argument plauzibil, sau cel putin interesant, existenta extraterestrilor, sau chiar a "satanei obsesiv compulsive cu chip de zana", dar accepta pe loc orice explicatie venita din partea unuia dintre barbatii de mai sus.Si stau si ma intreb, in timp ce iau o gura de bere.Oare femeile sunt toate imbecile?Oare eu sunt imbecila?Oare satana aici de fata este imbecila?Sau poate femeile despre care vorbeam mai sus, si care in conceptia noastra sunt imbecile, au devenit in timp imune, au inceput sa nu mai simta nevoia de rasvratire si in schimb sa se multumeasca cu orice explicatie plauzibila care sa nu le mai darame si farama de confort psihic cu care au ramas?Sau oare isi doresc atat de mult acea persoana incat sunt in stare sa dea shut down inconstient acelei parti a creierului care in mod normal refuza o explicatie cretina?Sau fug de realitate?Sau poate nu fug, poate realitatea lor e dincolo de noi, este o realitate diferita de a celor ce privesc din afara?Poate vad totul din alta perspectiva, o perspectiva evident diferita de a noastra.
Sau poate noi suntem imbecile ca incercam sa intelegem ceva ce nu e de inteles.Ceva ce tine de fiecare om in parte si de niste motive subiective pe care nu avem dreptul sa le privim mai mult sau mai putin obiectiv si cu atat mai putin prin prisma subiectivitatii noastre.Poate din cauza ca suntem atat de diferiti, nu putem pur si simplu sa intelegem si/sau sa acceptam faptul ca unii pot avea niste motive iesite din comun din perspectiva noastra care-i pot face sa creada ceea ce aud decat ceea ce vad.Sau poate exact ceea ce aud este exact transpunerea halucinanta a ceea ce-si doresc sa creada cu atata ardoare.
Sau poate ar trebui sa ma intorc la berea mea si sa incerc sa ma mai dedublez si eu din cand in cand.

Verso

http://cineoare.wordpress.com/2009/12/26/keep-on-lying/

Ca tot n-am chef de ler

Vorbeam cu iubita mea Verso pe mess...clasicele "ce faci acum, ai primit cadou, ai bagat sarmale, asculti leru'?"...stiti voi...d-astea...Si cum vorbeam noi asa, eu mai gandeam si pentru mine, pentru ca mi se intampla des sa fiu multi tasking...
Purtam un "mono-dialog", cum imi place mie sa-l numesc, cu mine insami, ceva de genul:Ce faci?Pai bine, uite eu ma gandeam ca am chef sa fac sex.Ce coincidenta, si eu la fel...In fine...si ii spun si prietenei mele bune, ca nu ma rusinez "de fata" cu ea.De fapt nu ma mai rusinez de cand am vazut-o goala..si ea pe mine...glumes, evident.Asa...si ii spun fata mai da-l incolo de ler, eu vreau sex. Si ea zice pai mai asteapta si tu pana la anu'.Da ce fata e lumea ocupata cu bagatu' la ghiozdan?Crezi ca daca e Craciun nu mai are lumea nevoie de sex?Ce brad, ce cadouri, ce sarmale...eu vreau sex tata.De aici ea nu mai raspunde...continui cu "mono-dialogul", scriindu-i si ei in acelasi timp, poate citeste mai incolo cand termina cu leru'.
Deci...de ce mama nu stiu cui, barbatii iau de nevasta sau de sotie sau de orice alt fel de relatie serioasa (haha) toate frigidele, toate complexatele (bine, eu am zis toate scandurile dar nah, trebuia sa detaliez putin), toate aceste "eu sunt femeie serioasa, eu nu fac sex decat cu lumina stinsa si intinsa pe spate", toate femeile care la capitolul cel mai important pentru ei, sunt afoane.Stim cu totii ca oricum toata viata lor de dupa aceste afoane se gandesc la femeile bune la pat pe care le-au avut, asta daca nu au chiar curaj sa le futa in continuare, pe cele din trecut sau altele viitoare.
Si nu ma refer acum la acele femei bune la pat dar proaste la toate celelalte capitole.Ma gandesc la acele femei care sunt si placute dpdv fizic (nu zic frumoase), le duce si capul, poate cateodata mai mult decat pe ei (oare sa fie asta unul dintre motive?), si pe deasupra sunt si bune la pat.Si in schimb le aleg pe cele care nu sunt nici cine stie ce dpdv fizic, nici prea inteligente nu sunt, din moment ce au tot felul de prejudecati legate de sex...si..ma repet...au si prejudecati legate de sex...
Si ma mai gandesc eu asaaaa...ca raspunsul ar putea fi acela ca...se tem...se tem ca nu pot face fata...nu LE pot face fata...si ca le-ar putea face fata altcineva...doar ca nu-i duce capu' suficient (zic si eu, nu va suparati, ca nici pe mine nu ma duce chiar mereu, chiar la orice)...suficient incat sa-si dea seama ca daca e si frumoasa si desteapta si buna la pat...nu inseamna automat si ca va fugi cu primul care o apreciaza si are impresia ca ii poate face fata...
Asta ar fi un motiv...de fapt ar fi motivul esential, pe care probabil nu-l constentizeaza sau nu vor sa-l constientizeze...iar apoi urmeaza alte mici motive, printre care si faptul ca, in esenta, omul, indiferent de sex (ca sa ma scot acum) alege intotdeauna in functie de ce simte ca este mai important acum pentru el si care totodata are impresia ca l-ar putea satisface mai mult si pe termen indelungat.Desi nu-si da seama ca nevoile lui, si el ca om totodata, se va schimba cu timpul si va veni o vreme cand va dori inevitabil altceva (si nu va mai putea schimba).Desi orice varianta ar alege, la un moment dat tot se va gandi la cum ar fi fost daca ar fi ales altfel.Si datorita faptului ca face parte din aceasta rasa, la un moment dat tot nu se va putea abtine si va lua ceea ce si-a dorit si ceea ce acum considera ca ar fi fost mai bun...ajungandu-se astfel la tot felul de nasty situations.
Hai ca am sarit din lac in puta...da nu m-am putut opri...luati-mi tastatura din fataaaa!

Best Craciun ever!

I'm home alone cu toate present-urile sub brad...nu ale mele, evident, ci ale celor care chiar au facut ceva (ce cretini!) sau macar au lasat impresia ca au facut ceva pentru cineva, astfel incat sa merite sa primeasca la sfarsit de an ceva in schimb.Ceva material, evident, ceva ce nici inmiit nu se va ridica la valoarea tuturor sacrifiiciilor si eforturilor depuse de acel altcineva care s-a straduit tot anul ca un bou (sau o vaca) sa multumeasca un magar (sau o magarita?) care nici macar nu constientizeaza ca acel ceva material n-are nicio valoare.Oricum acel ceva material a fost ales cu siguranta, nu pentru ca ar fi stiut ca ii va face placere acelui altcineva, ci dupa anumite criterii umanoide cretine ce tin tot de preferintele acelui cineva(mai stie cineva cine era cineva si cine altcineva?).
Deci nu, nu vreau cadou anul asta, pentru ca anul asta sunt altcineva (nu altcineva-ul de mai sus, evident), cineva (idem paranteza anterioara) care s-a schimbat si a inteles ca nu e nevoie sa incerce sa multumeasca diverse persoane un an de zile fara sa aibe ceva de castigat imediat dupa eforturile depuse, ci sa astepte ultimele zile din an ca sa primeasca ceva ce oricum nu m-ar multumi mai mult decat pe cel ce l-a ales si care deja a avut de castigat din partea mea un an intreg.
Si cum spuneam...este cel mai misto Craciun ever...singura, fara sa fie nevoie sa ascult ( a se citi suport) pe nimeni doar pentru ca e Craciunul si toata lumea e mai buna si mai vorbareata, fara sa fie nevoie sa admiram bradul si sa ascultam muzicuta aia cretina de la instalatia electrica...Doar eu si cateva episoade din sezonul 5 din Dr. House, un pahar de vin si un pachet de tigari.
Si ceva sarmale,evident, pentru ca mie imi plac sarmalele indiferent daca e Craciun sau nu.N-am inteles niciodata de ce toata lumea se poarta de parca sarmalele, cozonacul, piftia si salata de beouf au alt gust de Craciun decat in restul anului.Eu n-am auzit pe nimeni sa cumpere cozonac si sa zica ceva de genul "frate am mancat cozonac pana am lesinat si asa era de bunnnnn!" in miezul verii, primaverii sau...oricand...asa cum o fac de Craciun (si e valabil si cu sarmalele si etc).
Si ajung sa ma intreb: oare nu cunosc oamenii care trebuie?Neahhhh...imposibil...

Si totusi trebuie sa recunosc ca nu ma simt implinita asa singura...da...trebuie sa recunosc, inainte sa incep sa plang si sa nu mai vad tastele...As vrea sa fie cineva langa mine, nu e drept...SA-MI INCALZEASCA SARMALELE SI SA MI LE ADUCA LA PAT!Ati sarit voi repede cu diagnosticul(ar trebui sa nu ma mai uit la Dr House oare?) de depresie :)))Deci as vrea-o pe mama...nu pe oricine altcineva...da nah...tot anul ma plang ca vreau sa scap de ea macar 2 zile si acum o dau in diverse...deci ma duc sa incalzesc sarmalele alea.

Craciun fericit whatever inseamna pt voi asta!