luni, 21 iunie 2010

I'm still alive

....asta daca se mai indoia cineva.Problema este insa alta.Cheful de scris ma apuca mai rar in ultima perioada.

Si n-as fi intrat nici azi....oricum nu era intentia mea sa postez ceva atunci cand m-am logat.De fapt m-am logat si in momentul ala am realizat inca o data cat de cretina sunt.

Am realizat ca trebuie sa imi schimb parola de la blog, avand in vedere ca este id-ul de mess al unui alt cretin, dupa care o perioada de timp am alergat imaginar si inutil.

Si nu m-am putut abtine sa nu rememorez cateva dintre momentele fun de care am avut parte.Bine, sunt fun acum ca au trecut, banuiesc ca v-ati dat seama.

De la intalnirea noastra pur accidentala...la schimbul de mesaje ca nuca-n perete din partea mea, care tot incercam sa ma exprim cat mai elevat si inteligent posibil, desi as fi putut foarte bine sa-i spun doar ca vreau sa-l fut, ceea ce am realizat mult mai tarziu ca ar fi fost mult mai simplu.

De la prima noastra intalnire desfasurata intr-un cadru romantic dintr-un apartament din Drumul Taberei, la lumina lumanarilor la care mai tarziu in noapte ma tot gandeam, oripilata de gandul ca am putea lua foc, ganduri inevitabile atunci cand esti intr-o casa straiana pentru prima data iar cel de langa tine doarme de vreo 2 ore.La sarmalele servite la o masa mult prea joasa si cu sughituri din partea mea avand in vedere ca urasc sa mananc de fata cu cineva care-mi place.Si stiu ca poate el nu si-a dat seama ca sunt oripilata si ca incerc sa mananc cat mai putin si sa termin o data cu asta, dar la momenul respectiv nu puteam sa accept asta.

De la glumele lui ironice si cretine pe diferite teme dar in principal la adresa mea si a stangaciilor mele evidente sau pe care incercam sa le fac mai putin evidente, la glumele mele stangace la inceput dar in care imi place sa cred ca ma specializam cu timpul pentru a nu ramane mai prejos.
De la agonia in care ma aflam in zilele in care asteptam sa se intoarca din lungile sale calatorii sau la extazul (fals?)in care ma aflam de cand intram in scara blocului.

Pana si noptile petrecute la blonda in care radeam cu gura pana la urechi de toate replicile mele cretine , de toate actiunile mele pe dos, de toate ideile si sentimentele mele ascunse de el si care prindeau glas abia cand ma aflam in intimitate, departe de el sia proape de prietena mea.

E ciudat cum apoi pe nesimtite, toate frustaririle mele in legatura cu situatia au inceput sa dispara, si o data cu ele si interesul meu fata de el si fata de toate de mai sus.

Deci, draga domnule misterios, iti poti lua id-ul inapoi, nu-mi mai trebuie nici macar ca parola de blog :))))))

Of doamne, de unde am plecat si unde am ajuns!!!!
 

PhotoBlog