Eu

Eu... Cioara dupa numele de "scena"...una dintre cele mai frustrate persoane din lume...sincer nu stiu ce vreau sa fac acum...nu ca as fi stiut vreodata...probabil incerc un fel "n-ar mai fi", de auto psihanaliza freudiano ceva.Am ajuns recent la concluzia ca nici macar eu nu ma cunosc deloc si ma comport intotdeuna total haotic, fara sa am vreun motiv anume, fara sa-mi doresc neaparat ceva...de la cineva sau nici macar de la viata.
Mi-am dat seama ca reusesc cumva prin tot felul de mijloace absurde sa ajung in tot felul de situatii cretinoide in care nu ca ma complac, ci ma adancesc din ce in ce mai mult, cu o incapatanare ce nu tine abosolut deloc de criterii logice, ci mai degraba de niste "sentimente" cel putin bizare.Ca mai apoi sa ma trezesc brusc la realitate, sa-mi dau seama ca nu-mi doresc deloc acel lucru, dar ca am investit cel putin 100% din energie, dar nu pot sa spun neaparat ca regret, e mai degraba un fel de detasare idioata...moment in care intru intr-o stare de...nimic...si incep sa astept.Ce astept?Astept un nou motiv de a ma incapatana sa ma implic intr-un nou "proiect" abstract si de-o importanta "vitala".Astept atat de linistita si de calma, practic imi incarc "bateriile" imaginare cu un fel de "inconstienta" constienta.Pana cand gasesc "sensul" si ma apuc din nou de "creat".