One way ticket (?)

Nu stiu daca exista dragoste, iubire sau cum ii mai place fiecaruia s-o numeasca.
Si daca exista nu stiu ce inseamna.Poate ca are un milion de sensuri, poate ca are cate un sens pentru fiecare, poate n-are niciun sens sau un sens unic.Te duci si nu te mai poti intoarce.
Nu te mai poti intoarce la ce erai sau nu erai, la ce aveai sau nu aveai fara sa te simti intr-un fel... altfel.

O data ce ai luat-o pe drumul cu sens unic, o data ce ai ajuns acolo unde placerea de a fi cu el/ ea este aproape dureroasa, aproape ca-ti ia suflarea de care de fapt nici n-ai avea nevoie daca ar fi acolo, o data ce ai ajuns in punctul in care nu-ti poti imagina o alta viata, o viata fara acea persoana, ce faci atunci cand nu mai este si realizezi ca nici nu realizai toate cele de mai sus?

Incerci sa treci de faza de negare a tot ceea ce putea foarte bine sa fie doar un vis, doar imaginatie, doar interpretare subiectiva a realitatii. Apoi treci de faza de negare a negarii, apoi de faza de negare a durerii, apoi de faza de negare a singuratatii evidente, singuratate prezenta inevitabil chiar daca teoretic incerci sa te inconjori de cat mai multa lume, iar cu cat mai mult incerci sa fugi in lume, cu atat mai singur incepi sa te simti.

Apoi in mod constint incerci sa-ti spui ca te-ai resemnat, ca te-ai ridicat de acolo de jos de unde ti se parea ca nu vei mai reusi niciodata sa revii deasupra coltului de lume disparut intr-un tsunami de evenimente.

Iti impui sa crezi ca va fi bine, poate chiar mai bine decat inainte.Poate inainte nici nu era atat de bine pe cat credeai.Poate nu erai la fel de puternic pe cat esti acum si nu puteai sa privesti obiectiv totul.Poate poate poate....si totusi de ce sa stai sa te gandesti la ceva ce stii ca nu va mai fii?Categoric esti mai puternic acum ca realizezi asta.Va fi bine, da!

Incepi incet sa-ti inventezi o alta realitate, poate la fel cum ai facut si mai inainte, de data asta langa alte persoane.Si de fiecare data dai gres, esec dupa esec, incepand sa te intrebi daca esti tu de vina.Apoi realizezi nu numai ca tu esti de vina ci si de ce esti tu de vina.Esti de vina pentru amagirea constanta ca altcineva va face toate acele lucruri pe care credeai ca le-ai uitat, ca le-ai dosit intr-un colt al mintii si ca nu vor mai iesi la iveala niciodata pentru ca, din nou, te-ai amagit ca nu vei mai avea nevoie de ele vreodata, pentru ca pe langa toata fericirea adusa, intr-un minut ti-au adus de mii de ori mai multa suferinta.
Asta era...abia acum realizezi: ALTCINEVA.Nu este acel CINEVA inspre care alergai inconstient desi iti spuneai ca de el fugi.Nu, nu!Este doar altcineva...

...un cineva incomplet.

Poate ar trebui doar sa astepti momentul in care vei realiza ca singura legatura dintre "un cineva incomplet" si "acel cineva" esti...tu.

Dar ce stiu eu...eu care am ramas pe undeva pe la o virgula la mijlocul textului.